“Trenul accelerat Cluj Napoca – Galati pleaca in cinci minute de la linia 1A”… Cand am vazut ca locomotiva se pune in miscare, atat eu cat si Alina am luat-o la fuga spre vagonul care ne astepta. Soso, cu o expresie atat de comica se uita piezis la aceeasi locomotiva…Ne-am dat imediat seama ca doar locomotiva pleca, vagoanele inca ne asteptau…Am fumat o tigara, ne-am urcat in tren…si am pornit…spre Vatra Dornei. Nimeni nu stia la ce sa se astepte de la locul unde urma sa ajungem, pe cine urma sa cunoastem, cat de mult ne va parea rau dupa ce vom pleca de acolo…Am ajuns cu un feeling de nedescris, era super tare!!! Vatra Dornei!!! Pensiunea la care urma sa ne cazam – nota 10! In lobby-ul unde am asteptat ca si fetelor sa le fie data camera erau mai multi, fiecare cu grupul sau…Nici nu ne gandeam ca vom ajunge sa ne intelegem atat de bine cu acesti straini – initial – prieteni – ulterior…Prima sedinta, sus in sala de la etajul 4…nu am sa uit cate scari a trebuit sa urc pana sa ajung acolo…Chipuri necunoscute, zambete, ocheade, impresii 
) Le cautam din priviri pe Soso si pe Alina, singurele care imi erau cunoscute in acel moment dintre toti cei prezenti acolo. Atat doamna Trandafirescu cat si Cristina (ciucu ciucu) s-au prezentat si au incercat sa schiteze in cateva cuvinte ce urma sa se intample mai departe. Cred ca nici ele nu banuiau ca totul va fi atat de frumos…nici noi nu banuiam…Mi-am dat seama de o chestie…niciodata sa nu judeci o persoana dupa aparente, „la prima vedere” sa spun asa. Toti s-au dovedit a fi super tari, super de treaba – chiar daca fiecare in felul sau. Moldova, Ardeal, Craiova, Maramures(cred) – toti eram acolo – si toti ne-am inteles de minune…chiar nu ne asteptam sa fie chiar asa…No ca veni vorba de Ardeal…Loana (fâl fâl) si Andra (ardeleanca blonda) – doua tipe super super de treaba, de care nu te poti desparti usor – lucru dovedit de lacrimile din ultima zi – ziua plecarii noastre din Vatra Dornei…trista zi…Tin minte ca mai mereu auzeam cate un „CIUCU CIUCU CIUCU” prin preajma – era Cristina…ce sa mai…tipa asta…super de treaba cool si de gasca e putin spus…credeti-ma…un chip de copilas inocent si jucaus si un spirit al umorului coplesitor…nu-i poti rezista…”baldabac” mai zice ea )De toti ceilalti ce sa mai spun…o adevarata gasca de prieteni…si asta numai dupa 6 zile de trait impreuna…mai trebuie sa mai spun altceava? Nu cred…Ce sa mai…mi-e dor de voi bai…de toti…noptile lungi de Mafia, trainingurile cu Liviu (apropos de Liviu, doctor in istorie – ne-a si dovedit-o – am numai si numai cuvinte de lauda pentru el…super de treaba…”de-al nostru” sa zic asa), bautele din camera ardelencelor si a fetelor (Alina si Soso) – chiar daca eu nu am baut asa mult, plimbarea cu telescaunul care m-a lasat breathless la cat de frumos era peisajul (la faza cu breathless intrebati-o pe Alina ca ea stie ) ), mesele din fiecare zi (micul dejun, pranzul si cina) – toate cu specific italienesc – ce mai…si toate celelalte momente pe care le-am petrecut impreuna la Vatra Dornei…Pot sa spun cu mandrie ca imnul modulului al 3-lea „Educatie civica” a fost si este „NE VEDEM JOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOIII” (cu multumiri lui Tudor Chirila) – joi fiind ziua in care am plecat spre Iasi – „vreau sa viii jooooooooooiii” urlam eu, Soso si Alina pe scarile pensiunii…Si a venit si ziua de joi, in gara, cu niste fete de iti venea sa plangi (chiar imi venea sa plang…si nu cred ca eram singurul)…”ciucu ciucu” era si ea cu noi, ne-am imbratisat, pupat si iar imbratisat – group huuuuug – dar totul se petrecea intr-un context asa…sad de tot…eh…A FOST VATRA DORNEI…A FOST FRUMOS…e posibil sa te atasezi atat de mult de niste persoane intr-un timp atat de scurt (aproape 6 zile) ? pai…da…credeti-ma…e posibil…
